Renault 5 GT Turbo

Fosta masina de antrenament a unui dintre prietenii mei, pilot de de raliu si VTM, Blacky, a plecat in Bucuresti.

Story:
In vara lui 2004, dupa ce a venit de la Sibiu in Constanta - de la un domn pensionar care nu mergea cu ea mai mult de 80 Km/h ca sa nu se strice, Blacky s-a dus direct la Arad condusa de Gigi (noul proprietar) si Gabi (un alt prieten, fost pilot de raliu) unde, cei doi i-au rupt rotile si au obtinut locul 3 la o cursa de indemanare de amatori impatimiti ai sportului cu motor pe patru roti si au ajuns in Constanta cu amortizoarele praf. In Constanta, a mai obtinut un premiu intr-o cursa asemanatoare, organizata la baza sportiva Triunghi (asa este cunoscuta baza sportiva), pe strada Caraiman. Gigi a vandut-o. Masina a ajuns la un baiat din Constanta care nu prea i-a dat de cap cu motorul si turbina, apoi, acum 2 ani si jumatate a fost cumparata de Dragos, din Navodari.

Cand a ajuns la Dragos masina s-a transformat. Si s-a transformat bine de tot. Pozele nu mai au nevoie de comentarii. Tot respectul pentru Dragos si pentru ce a facut din Renault-ul acesta.

Acum doua luni, masina a luat calea Bucuresti-ului. Dragos o folosea ca si masina de familie, doar ca a inteles in cele din urma ca Renault 5 GT Turbo n-are nicio legatura cu nici o masina de familie. A fost nevoit sa o vanda unui alt impatimit de senzatii tari, de asta data din Bucuresti.

Dupa cum spune Dragos, Blacky acum iese doar in weekend la plimbare si chiar si atunci este tratata foarte bine de noul ei proprietar.

Blacky, sa traiesti multi ani de acum inainte si noul tau proprietar sa se bucure de tine! Cine stie? Poate ne-o intalni la vreo reuniune de R5 GT Turbo sau vreun tuning show.

De cateva saptamani tatal meu are masina in service. Pentru ca am masina de servici, i-am dat lui Renault-ul sa mearga cu el. Om la 52 de ani cu Renault 5 GT Turbo. Tare, nu? Asa ziceam si eu. Doar ca masina e o rasfatata acum. Pentru ca eu nu aveam nici timp si nici nu ma pricepeam sa mai repar ce mai era nevoie la ea, nu i-am facut mare lucru. Acum a ajuns in sfarsit pe maini bune. Tatal meu merge cu ea, si, in consecinta, mai si repara pe la ea. Zice saru’ mana Renault-ul meu acum. O baga si pe ea cineva in seama acum. Nu mai are ca pana acum doar apa, paie si bataie.

In seara asta am iesit cu ea. Ceva muzica sa rupa plamanii, cateva curbe luate pe lat in Portul Tomis… Gata. M-am relaxat.

Dar masina parca e din alt film. Volanul schimbat (acum are volan original de Renault 5 GTT, ca aveam inainte un covrigel de volan, de care trageam cu toate mainile de ziceai ca am iesit de la fitness cand coboram din masina), bucsa de la caseta de directie schimbata ca-mi trancanea ceva pe fata de ziceai ca am clopotei la roti, toba de esapament fixata (inainte lovea in caroserie si intra in rezonanta toata masina de ziceai ca-i Aro), burduf la o planetara schimbat ca era spart, ulei motor schimbat, stergatoare fata reparate (inainte doar unul era bun, celalalt era rupt).

Una peste alta… numai de bine pentru masina mea. O sa i-o mai las sa mearga cu ea pana cand isi repara masina, dar cred ca o sa-i solicit serviciile tatalui meu si dupa chiar daca n-o sa mai mearga cu ea. Ca deh… in afara de cheie, benzina si apa la spritiera de parbriz nu prea ma pricep.

Acum ar fi ciudat sa ma bucur ca are masina in service, dar oricum ar fi ma bucur ca mi-a pus si mie masina la punct.

Cum se zice?… Merci, tati!

Renault 5 GT Turbo, 1.4 CC, benzina, turbo, 115 CP, 7.8 secunde pe la 100 Km/h, viteza maxima 198 Km/h - este masina care mi-a luat mintile. Haideti sa vedeti cum s-a intamplat!

Intr-o pauza de pranz, in vara anului 2003, cand lucram la RDS, m-a sunat un foarte bun prieten de-al meu (fost coleg la RDS), Gabi, sa ma scoata la o plimbare cu masina lui - Renault 5 GT Turbo. Nu stiam prea multe despre masina asta, doar din ce-mi povestise el. Era pilot de raliu. Castigase Raliul Argesului in ‘99 la debutanti cu o astfel de masina. Masina de curse o vanduse, dar motorul avea sa ajunga tocmai pe aceasta masina despre care este vorba in poveste.

M-a luat de la job, am ajuns in portul Tomis, unde a coborat curba de intrare in port in derapaj controlat pe lat. Sincer sa fiu, frica nu mi-a fost. De fapt, nu am reusit prea repede sa ma prind ce-mi este. Doar ca aveam un zambet ciudat pe fata si am simtit ca-mi place ce se intampla cu mine. In acel moment am avut un “waw, imi place masina asta!”. Nu mai vazusem nimic asemanator pana atunci. In acel moment am inceput sa visez” “Ce tare ar fi sa am si eu o masina ca asta si sa merg la curse cu ea!”.

Am inceput apoi sa ma interesez timid despre acest tip de masina, cautand pe internet informatii si anunturi de vanzari. Pentru ca nu aveam experienta la volan nici macar 2000 de km, desi aveam permisul de 4 ani, Gabi chiar m-a descurajat sa ma gandesc la o masina ca asta inainte de prima suta de mii de kilometri. Doar ca la un moment dat nu a mai putut sa se inteleaga cu mine si a venit la mine si mi-a spus: “Daca tot nu am reusit sa te conving sa nu-ti iei un Renault 5 GTT, atunci te ajut sa iti cumperi una ca sa fiu sigur macar ca nu-ti iei tzeapa“. La ce se referea el? Nu prea intelegeam care e faza cu tzeapa. Apoi am aflat ca nu exista in Romania masini ca asta care sa nu fii fost rupta la curse (liniute, curse pentru amatori) sau pur si simplu rupta asa de dragul pasiunii. La inceputul anului 2004 deja eram ferm convins ca eu o masina ca asta o sa am. Nu aveam nici macar bani pentru un cric, dar pentru o masina, dar eu stiam sigur ca asta e masina pe care o vreau si o voi avea. Ce credeti ca s-a intamplat pe 31 mai 2004? A fost ziua in care mi-am cumparat masina - Renault 5 GT Turbo. Bineinteles, masina am cumparat-o din Bucuresti, dupa o serie de aventuri cu vizionari de masini “bune”. Motorul uneia suna bine pentru un diesel, iar una fusese urcata prin copaci si nu mai avea demult turbina. Si culmea, fusese masina lui Gabi in urma cu cativa ani. Bineinteles, drumul de la Bucuresti la Constanta nu a fost lipsit de aventuri. Am avut 3 oameni care m-au asistat: fostul proprietar, un prieten de-al lui - mecanic din Constanta si Gabi, dar asta… intr-un episod viitor.

Masina a costat initial 1700 EUR, dar nu ma intrebati cati bani am bagat in ea ca mi-aduc aminte si ma enervez. Oricum, am un sentiment placut cand stiu ca pot sa dovedesc o gramada de masini cu pretentii. Iata cum arata masina cand am cumparat-o:

Concluzia? O masina ieftina, compacta, mica, nu foarte apreciata de fete, foarte rea, iti depaseste orice asteptare, consuma dupa cati bani ai in buzunar, piese de schimb foarte rare si scumpe. Daca va ganditi sa aveti o masina ca asta e ca si cand te-ai gandi sa te insori. De multe ori mi se intampla sa fac glume proaste pe tema asta: imi consuma mai multi bani ca o femeie.

Revin cu detalii in episodul urmator. Pana atunci va puteti delecta cu pozele din Galeria foto.