De cateva saptamani tatal meu are masina in service. Pentru ca am masina de servici, i-am dat lui Renault-ul sa mearga cu el. Om la 52 de ani cu Renault 5 GT Turbo. Tare, nu? Asa ziceam si eu. Doar ca masina e o rasfatata acum. Pentru ca eu nu aveam nici timp si nici nu ma pricepeam sa mai repar ce mai era nevoie la ea, nu i-am facut mare lucru. Acum a ajuns in sfarsit pe maini bune. Tatal meu merge cu ea, si, in consecinta, mai si repara pe la ea. Zice saru’ mana Renault-ul meu acum. O baga si pe ea cineva in seama acum. Nu mai are ca pana acum doar apa, paie si bataie.

In seara asta am iesit cu ea. Ceva muzica sa rupa plamanii, cateva curbe luate pe lat in Portul Tomis… Gata. M-am relaxat.

Dar masina parca e din alt film. Volanul schimbat (acum are volan original de Renault 5 GTT, ca aveam inainte un covrigel de volan, de care trageam cu toate mainile de ziceai ca am iesit de la fitness cand coboram din masina), bucsa de la caseta de directie schimbata ca-mi trancanea ceva pe fata de ziceai ca am clopotei la roti, toba de esapament fixata (inainte lovea in caroserie si intra in rezonanta toata masina de ziceai ca-i Aro), burduf la o planetara schimbat ca era spart, ulei motor schimbat, stergatoare fata reparate (inainte doar unul era bun, celalalt era rupt).

Una peste alta… numai de bine pentru masina mea. O sa i-o mai las sa mearga cu ea pana cand isi repara masina, dar cred ca o sa-i solicit serviciile tatalui meu si dupa chiar daca n-o sa mai mearga cu ea. Ca deh… in afara de cheie, benzina si apa la spritiera de parbriz nu prea ma pricep.

Acum ar fi ciudat sa ma bucur ca are masina in service, dar oricum ar fi ma bucur ca mi-a pus si mie masina la punct.

Cum se zice?… Merci, tati! :)